E un job atat de ingrat in Romania. Lucrez in imobiliare de peste 10 ani. Cunosc zilnic multe persoane. Lucrez oarecum pe un segment de lux si oamenii chiar daca ar trebui sa fie si ei „de lux”, ei bine, sunt impartiti.

Dar imi plac casele. Si oamenii. Exista o legatura extrem de puternica intre oameni si case. 

Ce e cel mai interesant este ca intalnesti oamenii in acel moment al vietii cand isi cauta Spatiul unde isi vor petrece viata pe o anumita perioada de timp. Acolo se vor trezi diminetile, acolo vor iubi, se vor certa, vor plange, vor dansa, vor petrece timpul cu cei mai dragi din viata lor.

Cred ca e una din cele mai importante cautari din viata noastra: Casa.

Lucrurile nu sunt atat de simple precum par.

Casa niciodata nu va fi un bun comercial. Casa e Suflet, Spirit, inainte de material.

Casa are conotatii psihologice si estetice in proportie de 99%.

Cert este ca cei care ne suna sa ne spuna: caut un apartament care sa aiba urmatoarele caracteristici si ne insiruie cu o voce extrem de ferma si hotarata, cu lux de detalii ce ar trebui sa aiba si ce nu, inca nu stiu nimic, de fapt.

Ei nu cumpara niste pereti: ei cumpara un Vis, o Viata si o Lume chiar. Lumea in care vor trai o parte din viata lor.

Un broker imobiliar experimentat stie. Nu-l va asculta foarte mult. In sinea lui stie ca alegerea finala va fi departe de ce ii insiruie acum atat de categoric in telefon.

II va zice cu tact da, asta vom cauta.

Nu de putine ori am fost „certati” de ce au fost adusi intr-o locatie care nu corespunde intru totul. Ni se spune des si oarecum iritat, de exemplu: „dar eu am zis ca nu vreau parter. De ce m-ati adus aici, e chiar asa de greu de inteles ce vreau?”….(chiar toata tagma de brokeri are o problema cu decelarea informatiilor? -vad des in ochii lui/ei)

E greu sa-i spui: o sa vedeti dvs de ce. Daca va veti da seama vreodata. Unii nu-si vor da seama niciodata de unde au plecat  si ce au cumparat. Cate neconcordante vor fi la final. Dar uita, caci magia casei este irezistibila.

Ei bine acum o luna m-am intalnit cu o doamna, eleganta, manager de vanzari in telecom si care stia exact ce vroia. Am notat constiincioasa detaliile care defineau caracterul ferm si capacitatea de a trasa directii clare a unui manager. Am ascultat-o bland, dand din cap, parand a tine cont de toate detaliile. Doamna era o recomandare de la un client mai vechi.

Am sunat-o a doua zi si i-am zis ca as avea o lisa de 5 imobile care cred ca i s-ar potrivi.

Ma roaga sa i le trimit pe mail ca sa fie sigura ca nu pierde timpul cu ceva ce ar iesi din tiparul prestabilit.

Din cele 5 raman doar 3. Ceea ce banuiam. Ne vedem a doua zis, mergem si vizitam cele 3 imobile alese care indeplineau cam toate criteriile. Dupa mimica imi dau seama ca nu e niciunul din cele 3 alesul.

Insisit sa mergem la cel de-al patrulea, ma refuza oarecum vehement usor iritata.

O rog sa-mi faca pe plac, cedeaza cu greu. Cu multe tertipuri din partea mea si cu si mai multe ifose din partea ei, zicandu-mi chiar ca brokerii imobiliari nu inteleg exact ce vor clientii dar ca de la mine se astepta la altceva, totusi. Raspund calm, zambind: „cam asa e, dar 10 minute nu ar fi pentru nimeni o pierdere.”

Oricat as parea de neprofesionista, de prostuta, caci deh sunt blonda, am insisitat cu un aer inocent. O conving, mergem. Parcam.

Intram. I se lumineaza fata. Chiar daca 3 din criteriile atat de mult dorite erau incalcate ochii ei sunt mariti, se plimba precipitata prin apartament, nu mai vede ca e parter, nu mai vede ca are bucatarie deschisa, nu mai conteaza ca e circular in loc de decomandat.

Ei asta e. De o casa doar te poti indragosti. Doar poti simti ca e a ta. Ca vrei sa fii in ea. Nu exista criterii logice ci exista o atractie magica. E o achizitie de suflet. E ca atunci cand te indragostesti: nu stii de ce, nu stii ce calitati are, stii doar ca esti irezistibil atras de ea.

Iesim. In lift imi zice: IMI PLACEEEEE!

Tac si ii zic doar: imi pare bine! (in gandul meu zic pentru a suta oara: vedeti? V-am zis eu ca va va placea…)