• Despre

Elena Tănăsescu

~ Put a little magic in your life

Elena Tănăsescu

Arhive lunare: octombrie 2014

Acea Iubire

29 Miercuri oct. 2014

Posted by Elena Tanasescu in Carti, Oameni, Pictura

≈ 2 comentarii

Etichete

Calea Searpelui, Gellu Naum, Iubire, Lygia Naum, Magie, Mister, Suprarealism, Victor Brauner, Zenobia

Am cunoscut-o pe Lygia Naum acum cativa ani in urma cand am vizitat-o impreuna cu fratele meu, care era un apropiat al familiei. Pe atunci nu-mi era clar cine e. Mi-a zis Chris „Oprim la cineva”. Zic: „Ok”. Am urcat intr-un bloc, undeva pe Polona, prin spate. Ne-a deschis o doamna in varsta, care desi era nevazatoare te scruta cu privirea de parca citea in tine lucruri nici de tine stiute.

„E sora mea”, ii spune Chris, Lygiei Naum. „Nici nu am stiut ca ai o sora” suna vocea ei usor metalic dar calda. Si ii simt din nou ochii. Nici nu stiam ca nu vede. De fapt, vedea.

Nu-mi amintesc dialogul lor. Nici nu am putut fi atenta. Era un personaj care iti bloca acea conexiune cu exteriorul. Inelul ei, privirea, miscarea ei prin casa. Parca nu atingea podeaua, plutea. De atunci am fost fascinata de viata ei. De sotul ei, de ea, de scrierile lui, de desenele ei, de prietenia lui Gellu Naum cu Victor Brauner si de corespondenta lor, de iubirea unica intre Gellu si Lygia. Apoi am primit cadou de la fratele meu „Calea Searpelui”.

5206Gellu-Naum-Lygia--Femeia-care-se-ascunde

Desen Lygia Naum

Daca citesti „Calea Searpelui” realizezi ca Lygia si Gellu erau conectati la alta lume. Suprearealismul e viata lor. Nu e un stil. Nu e o manifestare artistica. E modul lor de a vietui.

05-NaumLyggia-Cuplu

Desen Lygia Naum

Scrierile lui sunt suprarealiste; desenele ei, la fel; ca si cum l-ai vedea pe Picasso povestit..dar nu e nimic fals. Viata lor era suprarealista. Tot ce era in jurul lor era un fel de magie. Ceva nedeslusit. Dar cutremurator de frumos. Aceeasi senzatie de contact cu alta lume am avut-o cand am vazut si am intrat in prima casa Gaudi. Contactul cu o alta lume e atat de puternic si profund, magic si socant. Iti deschide o usa. O usa pe care o credeai pentru totdeauna inchisa. Sau mai bine zis nici nu stiai ca exista.

08-NaumL-G1960-03

Lygia si Gellu Naum

„Ce prăpădiţi eram, Doamne, şi ce ne mai iubeam,/ ca nişte linguri de lemn nedesfăcute încă din trunchiul lor comun…”  Gellu Naum

ŞASE PORUNCI. „Nu uita iubirea. Vorbesc cu preciziune de iubirea pentru o singură femeie.
Fă-o ritual.
Aici e cel mai greu, cursele conştientului sînt nenumărate.
Pornind de la un gest, ai s-o realizezi.
Cînd ai să crezi că ai realizat-o, controlează-te foarte bine. Aici e domeniul cel mai delicat şi mai falsificat totdeodată, datorită posibilităţilor de ambalare.
Ceva care îţi poate servi de indiciu: iubita mea rosteşte cu voce tare răspunsuri la întrebări pe care eu i le pun în gînd. Noi nu facem experienţe cu asemenea lucruri, aceasta se întîmplă firesc, pentru că sîntem liberi, pentru că ne iubim.
Nu te descuraja dacă femeia către care te simţi atras nu face asemenea lucruri. Ea face, poate, altele (dacă e liberă) pe care tu nu le vezi.
Încearcă să vezi.
Nu acorda însă cu uşurinţă încrederea iubirii tale” Gellu Naum

Miracolul devenit cotidian „Cred că dacă s-ar face un fel de «Who’s who» al dragostei realizate nu s-ar găsi, la suprapopulaţia actuală a Pămîntului, un număr de oameni suficient măcar să umple cîteva pagini… Aş vrea să-ţi spun doar că prin dragoste pătrundeam în marele mister al lumii, prin dragostea pe care o realizam eu şi pe care, fără nici un fel de orgoliu, cred că o realizează foarte puţini oameni. Majoritatea oamenilor izbutesc să cunoască doar mici fragmente ale unei permanenţe – de cele mai multe ori prin intermediul sexualităţii, care, din fericire, le-a mai rămas…” Gellu Naum

10420036_10152620522364764_3599633142050805106_n

„Fiecare poarta cu sine un neadevar menit sa-i desluseasca miscarea incalcita a lumii sublunare.
Acesta se numeste adevar si tine pana cand apare altul.
Destinul sau pare a fi ciocnirea, rand pe rand, atat cu adevarurile agresive ale celorlalti, luate in parte, cat si cu adevarul depresiv al tuturor, luati laolalta.” Zenobia-Gellu Naum

Lygia e Zenobia. Si desigur Zenobia e Lygia.

gellu-naum-zenobia-editia-princeps-2606

Aici puteti vedea cateva din desenele Lygiei http://www.gellunaum.ro/desene/dl03.htm

Am gasit un articol care povesteste putin din frumoasa lor iubire:

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/iubirea-care-ne-duce-in-miezul-miracolului-123058.html

Publicitate

Domnul C

28 Marți oct. 2014

Posted by Elena Tanasescu in Imobiliare

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Apartament, Broker, Contracte de vizionare, Imobiliare

Suntem intr-o zi de marti. Azi noapte am aterizat la 00.45. Am reusit sa ajungem acasa pe la 1,30 si pe la 3 sa ne culcam.

Dimineatza cu greu m-am tarait catre birou. Incerc sa ma acomodez cu traficul, cu racoarea, cu injuraturile de la stop, cu claxoanele. Cu colturile prea coltoase ale cladirilor din Bucuresti.

Barcelona-by-Antonio-Gaudi-20

Ajung si reinnoiesc anunturile. Imi suna telefonul in nici 5 minute.

O voce masculina ma intreaba de un apartament. Unul mai vechi listat.

Ii explic ca pentru acel apartament exista discutii avansate si ca fiind vorba de un credit as prefera sa acord putin timp clientului care si-a manifestat interesul; asa fiind fair play.

Imi da dreptate. Il rog sa-mi spuna cam ce anume cauta.  Imi da cateva coordonate. Ii spun ca nu am altceva pentru moment dar ca il voi contacta imediat ce cred ca am ceva potrivit.

Il rog sa-mi lase numele ca sa memorez datele de contact. Imi spune Stefan C_ _ _ _a.

Hm. Brusc imi suna cunoscut numele. Da. E un domn care isi cauta casa cam de 2 ani. Imi iau la revedere fara sa-i spun ca ne stim si fara sa-l intreb „Domnule C tot cautati casa? „

E exact clientul pe care-l doream dupa o vacanta superba pe plajele Spaniei.

Stau si ma gandesc la noi. La poporul acesta din care ma trag si pe care-l iubesc.

Ma gandesc cat de bine putem caracteriza un popor dupa cum isi cumpara casele si dupa maniera cum si le construieste, mobileaza.

Dupa puterea lor de decizie si de persuasiune. Dupa „colturile” foarte coltoase ale caselor construite in ultimii ani in Romania. Inghesuiala si gust indoielnic.

Totusi cum poti sa-ti cauti o casa 2 ani de zile?

Ce fel poti fi ca aceasta cautare a ta sa fie atat de indelungata.

E clar ca nu stim ce vrem. Si ca daca nu stim si apare un broker sa te impinga de la spate si sa te sfatuiasca te gandesti ca asta stii si tu si ca poti sa o faci singur.

Apoi chiar daca acel broker alearga cu tine si-ti tine mii de teorii, iti face rapoarte, studii de preturi, te sfatuieste il intrebi la final ce-a facut.

Te-a dus la o casa. De ce sa te plateasca? Ce mare lucru? L-ai dus la o casa.

Si de ce sa nu mearga la vecini sa afle numarul direct al proprietarului? Nu am nici o luna de cand niste clienti ai agentiei au incercat sa sara agentia ca sa ajunga la proprietar care eram tot eu. Nu va zic cat penibil. Pentru ei. Pentru mine a fost amuzant. Povesteam si ma amuzam. Habar n-am cum s-au simtit ei. Si nici nu-mai pasa. Dar asta e alta poveste.

Nu mai semnez de mult contracte de vizionare. Mi se par „urate”. Daca unii din clientii mei simt nevoia sa ma insele, sa ma insele. Nu caut raspunsuri. Nici nu-i urmaresc cum fac alti colegi de breasla. Ii las. Si doar imi repet „Asa suntem noi, romanii.”

De curand mi-a spus un domn deosebit la coada la Posta Romana „Civilizatia unui popor sta in capacitatea lui de a intelege si a aprecia serviciile.” Desigur era acolo trimis de energiile divine ca sa-mi reconfirme drumul meu. La posta mai poti gasi pensionarii aceia intelepti, aristocratii de moda veche, locuitorii Micului Paris. Stau la coada sa-si ia pensia.

Apoi m-am tot gandit la domnul C. Un tanar intelectual. Viitorul tarii. Desigur ca nu-l voi mai suna niciodata. Dar ma gandesc ce lipsa poate avea un om ca sa nu-si poata gasi casa 2 ani. Totusi sunt 2 ani. Ce fel de tipar sufletesc poti avea? Ce structura mentala? Pare a fi o tipologie complexa. Aceea care nu stie ce vrea, cand si nici macar unde.

Si multi suntem asa. Ma refer la neamul nostru frumos, urmasii lui Stefan cel Mare.

Domnul C imi reaminteste de domnul R. Directorul unei sucursale de banca. Dar voi scrie si povestea lui.

Un om cu care te intalnesti si nu stie ce vrea te goleste imens. Cand tu nu stii cum vrei sa fie casa ta mi se pare ca ai un mare gol in suflet. Ca nu-ti cunosti radacinile. Acelea subtile. Nu te cunosti pe tine.

Inchid ochii, simt adierea vantului din Barcelona, mirosul de portocale amare si lumina. Curbele line ale lui Gaudi.

E o zi frumoasa, totusi.

Abonează-te

  • Intrări (RSS)
  • Comentarii (RSS)

Arhive

  • mai 2016
  • noiembrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • februarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • ianuarie 2014

Categorii

  • Arta
    • Carti
    • Filme
    • Pictura
  • Fără categorie
  • Imobiliare
  • Locuri
  • Oameni

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Elena Tănăsescu
    • Alătură-te altor 30 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Elena Tănăsescu
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...