• Despre

Elena Tănăsescu

~ Put a little magic in your life

Elena Tănăsescu

Arhive categorie: Filme

„Le pont”/”Puntea” de Vlad Trandafir

31 Luni aug. 2015

Posted by Elena Tanasescu in Arta, Filme

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Catherina Kiss, Dan Perjovschi, Film documentar, Franta, Ion Grigorescu, Le pont, MAC de Marseille, Marsilia, Puntea, Thierry Ollat, Vlad Trandafir

Puntea. Un altfel de documentar. De Vlad Trandafir. La Institul Francez.

O punte între regizor și arta, între două viziuni, între obiectiv și subiectiv, între documentar și artistic.

Nu e un documentar tipic. Nu e genul de documentar rece. Sunt strecurate momente care creează o punte subtilă între documentar și artistic. Te poți rupe de o lume a analiticului specifică documentarului și cufunda în lumea magicului, a artisticului.

O altă Punte este cea între cei doi artiști care sunt protagoniștii filmului.

Doi artiști care au un dialog neștiut de ei.

Ion Grigorescu.

În început ai senzația că nu te poți conecta cu ceea ce zice . Că se străduie să facă o conexiune cu tine dar nu te prinde. Ți se pare întru început că nu zice nimic. Cuvintele parcă se leagă greu. Vorbele’s legănate ca un poem fără sens. Apoi brusc trage o cortina și îti arată ceva magic.

Continua apoi din nou cu propoziții banale și din nou aruncă ceva care te luminează. După ce te acomodezi cu stilul lui îl asculți cu sufletul la gură. Știi ca începe firesc, calm părând că nu zice nimic si apoi te izbește. Cu frumusețe și lumină. O personalitate fascinantă. Aparent simplă. Aparent laică și epicuriană. În sensurile mai ascunse devine profund creștin.

Faptul ca dialoghează cu cineva din umbra îți dă senzația ca vorbește chiar cu tine.

Găsesc foarte inspirată si plină de modestie umbra în care se retrage regizorul. Deduci ce întrebare i s-a pus și chiar ai impresia că de fapt ești doar tu cu el, acolo. Iar raspunsul e pentru tine și nu pentru Vlad Trandafir.

Aici e Puntea pe care Vlad a creat-o continuu între „actor” și spectator.

hqdefault

Ion Grigorescu

Dan Perjovschi

Oarecum opus lui Ion Grigorescu. Clar, volubil, ferm. Sensul e la suprafață. Nu te forțezi să înțelegi ce spune. Scoate cu ușurință la suprafață sensurile.

Nu crede în Dumnezeu. Dar crede că orice creație a lui e completată continuu de privitor și crește o dată cu el. Crede în evoluția propriei creații și a dinamismului ei. Deci crede.

780873404_5d78c9ae40_b

http://www.perjovschi.ro/

 

Puntea subtilă de la documentar la artistic îl scoate din tipologia documentarelor tipice.

Care e sensul artei întreaba și se întreaba la final Vlad Trandafir?

O Punte. 

„Dumnezeu nu poate fi privit, dar prin frumos El apare partial și-l putem privi. Prin frumos putem sa-L privim pe Dumnezeu” Ion Grigorescu

 

 

 

Publicitate

Paris

05 Joi feb. 2015

Posted by Elena Tanasescu in Arta, Filme

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Fabrice Luchini, Filme frantuzesti, Julliete Binoche, Paris film 2008, Romain Duris

Mi-am propus sa scriu „aici” de cate ori Magicul se strecoara in viata mea. Mi-am dorit sa-l impartasesc de cate ori da buzna, povestindu-vi-l.

Nu am putut tine pasul, totusi. E mai curand, mai des, mai aproape tot mereu.

De multe ori nu-l pot scrie sau nu-l pot povesti. E ca o strafulgerare de lumina. Apoi dispare, cu amintire cu tot. Magicul nu are amintire. E greu sa-l blochezi acolo.

Te ia, te arunca intr-o furtuna stralucitoare, apoi dispare.

Pentru ca aici vom intalni doar crampeie. Crampeie  si secvente. In unele secvente cateodata reusesc sa ma intorc fara a avea puterea autenticului. Dar intrevad usor zorii.

Cateodata trairile unei dimineti iti par serbede. Atunci uita-te la acest film.

http://filmegratuite.net/paris-2008/

paris-2_big

E posibil ca la inceput sa aiba nevoie de ingaduinta si de rabdarea ta. E un film frantuzesc. Si sunt convinsa ca vei zice: „a, frantuzesc…..”

Ai o idee preconceputa. Cinematografia franceza stie poarta catre magie.

Tot ce iti metamorfozeaza o dimineata searbada intr-una vie si stralucitoare e magie.

E un amalgam frumos cu oameni, stari, iubiri si Paris.

Personajele nu au legatura neaparat intre ele. Dar le sunt surprinse bucati din viata. Te astepti sa se intersecteze sau sa se lege o poveste. Dar nu.

Se leaga doar in sufletul cuiva in calatoria cu taxi-ul, in acordurile de pian, din finalul filmului. Privind cerul, de mana cu moartea.

 

 

 

 

 

 

Ida

28 Vineri nov. 2014

Posted by Elena Tanasescu in Arta, Filme

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Agata, Agata Kulesza, Agata Trzebuchowska, Cinema Elvire Popesco, Dumnezeu, film polonez, Ida, Iubire, moarte, Paweł Pawlikowski, psihologic, puritate, sens, trauma

„Hai vino cu noi. Vom canta seara, tu vei asculta.

Si apoi? zice Ida.

Apoi ne vom plimba pe malul marii.

Si apoi? zice Ida.

Apoi ne vom lua un caine. Ne vom casatori.

Si apoi? zice Ida

Apoi vom avea copiii nostri si grijile vietii.”

Pare viata fiecaruia dintre noi, finalul dorit si acceptat dar care nu da sens vietii Idei. O cautare a sensului intr-o lume fara Dumnezeu.

Un film deosebit pe care il puteti vedea saptamana aceasta la Institutul francez, la cinema Elvire Popesco, la festivalul filmului polonez, CINE-POLSKA.

ida

Polonia, 2013, 79 min.

Regia: Paweł Pawlikowski

Scenariul: Paweł Pawlikowski, Rebecca Lenkiewicz

Distribuția: Agata Kulesza, Agata Trzebuchowska, Dawid Ogrodnik, Joanna Kulig ș.a.

 

<<„Ida” lui Pawel Pawlikowski este un film răvășitor. Un film de o puritate desăvârșită, cu imagini care îți rămân pe veci încrustate în amintire. Un film despre memorie, traumă, adevăr și căutarea sinelui. (…) Psihologic, este o reflecție asupra diferitelor fațete ale libertății umane, despre ceea ce înseamnă să fii femeie, creștin, evreu și om într-un secol marcat de genocid și ideologii distructive.>> – Vladimir Tismăneanu

http://eventbook.ro/event/cinema-elvire-popesco-ida

La grande bellezza

16 Miercuri apr. 2014

Posted by Elena Tanasescu in Arta, Filme

≈ Scrie un comentariu

Etichete

elena, elena tanasescu, Fellini, Jep, La grande Bellezza, Marea frumusete, Sorrentino, viela

Sunt unele filme pe care le vezi si apoi iti continui viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

De cand l-am vazut imi bantuie sufletul, mintea si trupul. image[21]

Da. Spun si trup pentru ca filmul are momente de o frumusete si o profunzime care mie mi-au dat fiori. Este un film care te electrizeaza din varful capului pana’n talpi. Pare murdar dar e Pur. Pare plictisitor dar e plin de substanta.

Iti taie respiratia pe alocuri. Este stralucitor. Inca ma lumineaza cu Lumina lui.

image[5]image[6]

Pare un film ciudat si greu de digerat petru ca nu identifici un fir narativ. Imaginile se suprapun cu viteza trecandu-te dintr-un spatiu in altul, dintr-o stare in alta. Dansatoarele din cluburile de noapte poarta ochelari de vedere, se suprapune muzica de opera cu cea house-dance din cubluri. Cantaretele de opera se misca in ritm de house.

Combinatiile sunt mereu neasteptate: erotism cu arta, nuduri cu miscari de dansuri clasice. E plin de seva. De obisnuit cu spectaculos. De laic cu mistic. De frumos cu urat. De disperare cu franturi de fericire. De snobism cu simplitate si adevar. De elitism cautat cu profunzime. Magie, spaime, disperari, fericiri si frumuseti. Palpita de viata.

Abunda in splendori.

Suprapunerea de imagini, personaje, miscari este stralucitoare. Cumulul de senzatii si emotii pe care-l planteaza in simturile privitorului este magic.

Te buimaceste.

Pare o nebunie. Dar e o nebunie care straluceste de frumusete caci este insasi viata. Nu are nevoie de nicio poveste, orice cadru este insasi o poveste, separata in aceasta mare poveste „La grande bellezza”.

Regizorul Sorrentino este un maestru al imaginii, al cadrelor, al detaliilor. Ai senzatia ca nu se intampla nimic. Dar ba da: se intampla insasi intamplarea. Se intampla insasi Viata. Marea frumusete.

image[10] image[11] image[12] image[13] image[14]

Jep Gambardella este personajul cu care m-am imprietenit instantaneu, pour toujours. Este acea prietenie care se leaga pe viata. Si se duce in vesnicie.

Este extrem de carismatic. Dar ce este cuceritor la el este ca si-a pastrat o integritate zguduitoare traind zi de zi in „inalta” societate a Romei, ridiculizand-o, spunand adevarul in fata, dar fara a avea rautate..ci cu dragoste si profunzime ca un Salvator. Pefectiune in imperfectiune, spontaneitate, adevar rostit cu bunatate.

Jep este Jep. Ceea ce ar trebui sa fim si noi zilnic. Nu exista nimeni si nimic pe lume, oricat de bogat, oricat de „sus”, care sa ne impiedice pe noi sa fim noi.

Jep este Jep. Si frumusetea lui te face sa vrei sa stai in preajma lui. Tot ce este autentic are splendoarea lui. image[15] image[17] image[16]

Chiar si intalnirile cu persoanjele religioase si spirituale din film, care la inceput par a fi facile, fara nicio revelatie, fara dialog real sunt extrem de stralucitoare. Sunt realmente mistice.

Chiar daca tind sa te dezamageasca initial, de fapt sunt pline de mister. Raspunsurile sunt de fapt in noi. Jep cauta raspunsuri la marele Cardinal vestit pentru exorcizari. Cardinalul pare dintr-odata extrem de uman, de absent, de agatat de lumea pamanteasca. Il ignora complet pe Jep parand a fi depasit. Apoi cand se reintalnesc e tot intr-un cadru social oarecum cultural, nicidecum mistic.

De asemenea intalnirea cu Sfanta pare la fel, lipsita de intensitate, de putere, de mesaje si de substanta. De fapt ambele intalniri sunt in primul rand ale lui cu El insusi, avand ulterior raspunsuri neraspunse la intrebarile lui, sau replici care par atat de facile. De fapt nu e nimic facil. E misticism si mister. Pentru cine are suflet sa simta.

Noi, toti incercam un dialog permament si asteptam mult de la cei Iluminiati ai Planetei dar nu avem raspunsuri simple si nici facile. Ba chiar de fapt ei nu raspund Nimic. Chiar daca pare o dizarmonie totala intre laic si sfant legatura este de fapt zguduitor de profunda. Caci raspunsurile sunt o Lume care se afla in noi. In fiecare dintre noi. Nu vin din exterior. Nici macar de la Sfanta.

Acest film e o revelatie pentru oricine il priveste cu inima, un film care nu se desparte de lumina nicio clipa. Iti da marea sansa sa intrezaresti „Marea frumusete”. Cand te vei intalni cu Ea, te va lovi, vei simti nevoia sa apesi pe stop..sa ramai putin cu tine si apoi sa o revezi. image[20]

Abonează-te

  • Intrări (RSS)
  • Comentarii (RSS)

Arhive

  • mai 2016
  • noiembrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • februarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • ianuarie 2014

Categorii

  • Arta
    • Carti
    • Filme
    • Pictura
  • Fără categorie
  • Imobiliare
  • Locuri
  • Oameni

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Elena Tănăsescu
    • Alătură-te altor 30 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Elena Tănăsescu
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...