Am un client deosebit caruia ii caut ceva deosebit. Un apartament-penthouse care trebuie neparat sa aiba o vedere frumoasa: fie cu vedere catre un lac sau catre un parc sau catre orice altceva care sa i se para lui ca-i atinge inima. E un artist. Si la propriu si la figurat.

Apare o noua oferta pe piata, care mi se pare ca i s-ar potrivi. Sun, vorbesc cu proprietarul, un domn semi-infatuat sau semi-ignorant, nu mi-e foarte clar la telefon. Il rog sa-mi dea voie sa vad inainte imobilul. Ma refuza vehement, iritat, zicandu-mi: „Doar cu client, va rog. Nu am timp altfel.”

Zic bland: „Da, desigur va inteleg. Atunci va rog sa-mi raspundeti la intrebarile pe care vi le pun cat mai obiectiv cu putinta. Si timpul clientului meu e important asa ca vreau sa ma asigur ca daca vin sa-l vada e cam ceea ce si-ar dori”.

Intalnim foarte des, noi brokerii imobiliari, informatii false. Aproape niciodata „nou renovat” nu inseamna asta.

Mi s-a spus o data despre o casa ca este „coheta”. Am ajuns acolo cu o doamna simandicoasa, clienta mea si am admirat impreuna gandacii cum colcaiau pe peretii cei „cocheti” din bucatarie.

Nu stiu de ce avem acest spirit de a denatura lucrurile. De a le falsifica. Oricum am ajuns acolo si am vazut ca acel „cochet” insemna de fapt ca acea casa era intr-o degradare si mizerie maxima. A fost chestiune de cateva ore ca sa aflam cum e acel imobil dar cu pretul deteriorarii imaginii noastre fata de clientul pe care il ducem acolo, intr-un imobil „cochet”. Dar cam asa se fac acum imobiliarele in Romania.

Vanzatorii de case nu inteleg ca nu poti sa le vinzi casa daca nu o vezi.

Daca nu o intelegi si daca nu o simti. Daca nu te armonizezi cu ea macar pret de cateva secunde. Altfel nu stii nici macar daca o poti vinde. E posibil sa mergi sa o vezi si sa-ti dai seama imediat daca o poti vinde sau nu. Iti cunosti clientii, capacitatile, oamenii cu care tu rezonezi si energiile. Daca tu nu rezonezi cu acea casa cu greu o vei putea vinde caci vei emite altfel de energii.

Revenind la povestea noastra il intreb la telefon: „Considerati ca e un apartament frumos? Ce cuvant ar descrie mai bine proprietatea dvs?”

„Nu e un apartament frumos e chiar spectaculos. E un Smart house. Ati auzit de asa ceva?”

„E un concept nou. Am mai auzit. Ceva gen Smart phone?” zic eu.

„Da. Deci e o casa unicat. E o casa inteligenta. Sistemul de cablare a costat peste 150.000 euro. Poti de pe canapea cu o telecomanda sa faci tot. Sa bochezi usa. Sa deschizi geamurile. Sa dai drumul la tv-ul din dormitor, la calculatorul din birou. Sa-l conectezi la tv-ul din living. Sa reglezi temperatura. Intelegeti? E absolut unicat. E fantastic. M-a costat cat inca un apartament. Si masina mea e ceva mai ieftina. Si credeti-ma ca am o masina cum trebuie. Ma respect.”

„Da, zic eu. Suna foarte interesant. Si in afara de aceste dotari ce imi puteti zice. Haideti sa va zic ce caut eu.”

Ii spun cam ce caut si ma asigura ca e exact ce trebuie. Imi confirma ca merita vazut ca e ceva deosebit. Imi sun clientul si stabilesc cu el intalnirea.

Ajungem in fata imobilului. Blocul arata bine. Pentru inceput pare ca lucrurile sunt in grafic. Trec cam 20 minute si domnul nu apare.

Sun. Isi cere scuze ca e o nebunie de trafic. Pana la urma ajunge cu o intarziere de vreo 40 minute. Clientul meu are marea delicatete si nu comenteaza intarzierea. Doar se uita din cand in cand la ceas.

Se aude un motor supraturat care parcheaza chiar in fata noastra, o masina rosie, decapotabila. Un domn tanar cu un fular de matase stralucitor se da jos si vine catre noi. Are niste pantofi ascutiti luciosi care imi atrag privirea. E o tipologie arhicunoscuta pentru mine. Un danddy lansat de cativa ani in afaceri imobiliare. Dar aici e o alta poveste mult prea lunga pe care o voi scrie alta data despre o anumita categorie de „vanzatori” de case.

Isi cere scuze pentru intarziere. Urcam. E la ultimul nivel. E un penthouse.

Nu vreau sa va spun ca intrarea in casa era intr-o mare de cabluri. Cabluri pe jos, cabluri pe langa usa, zeci de cabluri care ieseau din pereti, din tavan, din podele. Un adevarat smart penthouse.

Dar putea foarte bine sa fie folosit ca un decor intr-un film SF.

Un apartament cum nu am vazut in toata istoria mea de broker imobiliar.

Un apartament de 1 milion de euro.

Acel apartament „spectaculos” despre care mi se povestise la telefon cu cateva ore in urma.

Pe de o parte as fi ras cu lacrimi, pe de alta imi era extrem de jena de clientul meu. Dar cum nu e nimic neobisnuit in viata unui broker imobiliar din Romania am vizitat cu seriozitate imobilul ascultand toate „povestile” acestei Case Inteligente.

Si cam asa „curg” zilele unui broker imobiliar din Romania.

E o lumina superba de toamna, afara. Si o privesc de pe terasa celei mai inteligente case din Bucuresti. 🙂

E un job atat de ingrat in Romania. Lucrez in imobiliare de peste 10 ani. Cunosc zilnic multe persoane. Lucrez oarecum pe un segment de lux si oamenii chiar daca ar trebui sa fie si ei „de lux”, ei bine, sunt impartiti.

Dar imi plac casele. Si oamenii. Exista o legatura extrem de puternica intre oameni si case. 

Ce e cel mai interesant este ca intalnesti oamenii in acel moment al vietii cand isi cauta Spatiul unde isi vor petrece viata pe o anumita perioada de timp. Acolo se vor trezi diminetile, acolo vor iubi, se vor certa, vor plange, vor dansa, vor petrece timpul cu cei mai dragi din viata lor.

Cred ca e una din cele mai importante cautari din viata noastra: Casa.

Lucrurile nu sunt atat de simple precum par.

Casa niciodata nu va fi un bun comercial. Casa e Suflet, Spirit, inainte de material.

Casa are conotatii psihologice si estetice in proportie de 99%.

Cert este ca cei care ne suna sa ne spuna: caut un apartament care sa aiba urmatoarele caracteristici si ne insiruie cu o voce extrem de ferma si hotarata, cu lux de detalii ce ar trebui sa aiba si ce nu, inca nu stiu nimic, de fapt.

Ei nu cumpara niste pereti: ei cumpara un Vis, o Viata si o Lume chiar. Lumea in care vor trai o parte din viata lor.

Un broker imobiliar experimentat stie. Nu-l va asculta foarte mult. In sinea lui stie ca alegerea finala va fi departe de ce ii insiruie acum atat de categoric in telefon.

II va zice cu tact da, asta vom cauta.

Nu de putine ori am fost „certati” de ce au fost adusi intr-o locatie care nu corespunde intru totul. Ni se spune des si oarecum iritat, de exemplu: „dar eu am zis ca nu vreau parter. De ce m-ati adus aici, e chiar asa de greu de inteles ce vreau?”….(chiar toata tagma de brokeri are o problema cu decelarea informatiilor? -vad des in ochii lui/ei)

E greu sa-i spui: o sa vedeti dvs de ce. Daca va veti da seama vreodata. Unii nu-si vor da seama niciodata de unde au plecat  si ce au cumparat. Cate neconcordante vor fi la final. Dar uita, caci magia casei este irezistibila.

Ei bine acum o luna m-am intalnit cu o doamna, eleganta, manager de vanzari in telecom si care stia exact ce vroia. Am notat constiincioasa detaliile care defineau caracterul ferm si capacitatea de a trasa directii clare a unui manager. Am ascultat-o bland, dand din cap, parand a tine cont de toate detaliile. Doamna era o recomandare de la un client mai vechi.

Am sunat-o a doua zi si i-am zis ca as avea o lisa de 5 imobile care cred ca i s-ar potrivi.

Ma roaga sa i le trimit pe mail ca sa fie sigura ca nu pierde timpul cu ceva ce ar iesi din tiparul prestabilit.

Din cele 5 raman doar 3. Ceea ce banuiam. Ne vedem a doua zis, mergem si vizitam cele 3 imobile alese care indeplineau cam toate criteriile. Dupa mimica imi dau seama ca nu e niciunul din cele 3 alesul.

Insisit sa mergem la cel de-al patrulea, ma refuza oarecum vehement usor iritata.

O rog sa-mi faca pe plac, cedeaza cu greu. Cu multe tertipuri din partea mea si cu si mai multe ifose din partea ei, zicandu-mi chiar ca brokerii imobiliari nu inteleg exact ce vor clientii dar ca de la mine se astepta la altceva, totusi. Raspund calm, zambind: „cam asa e, dar 10 minute nu ar fi pentru nimeni o pierdere.”

Oricat as parea de neprofesionista, de prostuta, caci deh sunt blonda, am insisitat cu un aer inocent. O conving, mergem. Parcam.

Intram. I se lumineaza fata. Chiar daca 3 din criteriile atat de mult dorite erau incalcate ochii ei sunt mariti, se plimba precipitata prin apartament, nu mai vede ca e parter, nu mai vede ca are bucatarie deschisa, nu mai conteaza ca e circular in loc de decomandat.

Ei asta e. De o casa doar te poti indragosti. Doar poti simti ca e a ta. Ca vrei sa fii in ea. Nu exista criterii logice ci exista o atractie magica. E o achizitie de suflet. E ca atunci cand te indragostesti: nu stii de ce, nu stii ce calitati are, stii doar ca esti irezistibil atras de ea.

Iesim. In lift imi zice: IMI PLACEEEEE!

Tac si ii zic doar: imi pare bine! (in gandul meu zic pentru a suta oara: vedeti? V-am zis eu ca va va placea…)